Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bombarda (verb tranzitiv) , bombardă (substantiv feminin)   
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOMBÁRDĂ s.f. Mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOMBÁRDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOMBÁRDĂ2 s. f. 1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al f*******i. 2. registru de orgă, cu mari intensități. (< it. bombardo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. – Fr. bombarde.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOMBÁRDĂ s. (IST., MIL.) (înv.) balimez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bombárdă (bombárde), s. f. – Mașină de război pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu stăruințe; a evidenția pe cineva fără să aibă meritele corespunzătoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bombárdă s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bombárdă f., pl. e (fr. bombarde, d. bombe, boambă). Balimez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BOMBARDÁ ~éz tranz. 1) (state, localități etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistențe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acționa cu particule elementare (pentru a declanșa reacții nucleare). /<fr. bombarder
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOMBÁRDĂ ~e f. înv. 1) Mașină de război cu care se lansau bolovani asupra fortificațiilor. 2) Tun de calibru mare cu care se lansau bombe. /<fr. bombarde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. și pl. bombardeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române