BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
boncănít s. n., pl. boncăníturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink