BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONITÁRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor și a calității semințelor etc., prin determinarea bonității. (după germ. Bonitierung)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONITÁRE s. f. (În expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui eleșteu, a unui curs de apă etc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BONITÁRE ~ări f. 1) Determinare a calității pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calității unui animal în vederea selecției. /<germ. Bonitierung
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink