Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
borangíc (borangícuri), s. n. – 1. Mătase ecru. – 2. Plantă, Cuscuta epithymum. – Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52); cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik.
Sursa: Dicționarul etimologic român