BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÂGLĂ s. v. vatală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brî́glă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink