brăcáci, brăcáce, s.n. (reg.) căldare spoită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
brăcáci s. n., pl. brăcáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink