BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Din brădet + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brădățél s. n., pl. brădățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink