BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
braconáj s. n., pl. braconáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink