BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÉȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adâncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÉȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bréșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bréșă s. f., g.-d. art. bréșei; pl. bréșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRÉȘĂ ~e f. 1) Spărtură făcută într-o fortificație inamică (cu scopul de a o cuceri). 2) Spărtură făcută într-o îngrăditură sau într-un dig. 3) fig. Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existența lui. /<fr. breche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink