BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIÁNȚĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreție, pompă. (< fr. brillance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
briánță s. f. (sil. bri-an-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink