BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIGANTÍNĂ s.f. 1. Corabie ușoară, cu două catarge și o singură punte. 2. Pânză de formă trapezoidală, legată de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRIGANTÍNĂ s. f. 1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge. 2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă. (< fr. brigantine, it. brigantina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă mică cu pânze, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie fixată de catargul acestei nave. – Fr. brigantine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brigantínă s. f., g.-d. art brigantínei; pl. brigantíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brigantínă f., pl. e (fr. brigantine). Mar. Vela (pînza) de jos de la pupă. Un fel de brigantin de pe Mediterana.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRIGANTÍNĂ ~e f. Corabie de dimensiuni mici, prevăzută cu două catarge, cu pânze și cu o singură punte. /<fr. brigantine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink