BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRÍZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink