Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. Care a devenit brac2; din care au rămas bracurile; stricat, răvășit. – V. brăcui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne