BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bușitúră s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink