Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
bucuríe f. (alb. bukurt, frumuseță). Emoțiune plăcută pe care o simte sufletu cînd dobîndește orĭ speră că o va dobîndi ceĭa ce-ĭ place: a fost o mare bucurie pe noĭ cînd am văzut c’aĭ scăpat de moarte. Bucuria mea (ta, luĭ ș.a.) simt, am simțit o mare bucurie: cînd ninge, bucuria copiilor! V. chită 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești