BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Vâltoare. – Din bulb[uc] + suf. -oană.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULBOÁNĂ s. bulboacă, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dâlboană, sfredel, șipot, toancă, vârtecuș, (Transilv. și Ban.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Tran-silv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BULBOÁNĂ ~e f. Loc unde o apă formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; vâltoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-nă] /bulb[uc] + suf. ~oană
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink