Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUMBĂCÍT adj. v. vătuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bumbăcít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bumbăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink