BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bunăstáre (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstắrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BUNĂSTÁRE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUNĂSTÁRE ~ări f. Situație materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink