BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Din bună + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
buníță s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink