BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun4 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNÚȚ adj. v. bunicel, bunișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bunúț adj. m., pl. bunúți; f. sg. bunúță, pl. bunúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink