Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BÂZDẤC s. n. (Fam.) Supărare ușoară, toane, capriciu. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bâzdâcul = a-l apuca (pe cineva) pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne