BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍNTĂ, binte, s. f. Stâlp de care se leagă o navă la chei. – După fr. bitte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bíntă s. f., pl. bínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink