BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bănicioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink