BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie +suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Bărbuță. [Pr.: -bi-u-] – Din bărbie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBIÚȚĂ s. bărbioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink