CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căpiténie, V. căpetenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink