CACOLOGÍE, cacologii, s. f. Construcție, locuțiune greșită. – Din fr. cacologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CACOLOGÍE s.f. Construcție, locuțiune defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacologie, cf. gr. kakos – rău, logos – cuvânt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CACOLOGÍE s. f. construcție gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cacologíe s. f., art. cacología, g.-d. art. cacologíei; pl. cacologíi, art. cacologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CACOLOGÍE ~i f. Îmbinare greșită de cuvinte. [Sil. -gi-e] /<fr. cacologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink