Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne