CAMÉLIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia japonica) – Din fr. camélia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMÉLIE s.f. Plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii. [Gen. -iei. / < fr. camélia, cf. Camelli – numele misionarului care a adus această plantă în Europa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMÉLIE s. f. plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe sau roșii. (< fr. camélia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAMÉLIE, camelii, s. f. Nume dat mai multor varietăți de plante ornamentale cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia). – Fr. camélia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
camélie s. f. (sil. -li-e), art. camélia (sil. -li-a), g.-d. art. caméliei; pl. camélii, art. caméliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAMÉLIE ~i f. 1) Plantă ornamentală tropicală, având frunze veșnic verzi și flori mari, divers colorate. 2) Floare a acestei plante. [Art. camelia; G.-D. cameliei; Sil. -li-e] /<fr. caméllia, lat. camellia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAMELIE (‹ fr. {i}; {s} Camelii) s. f. Plantă arbustivă, decorativă, originară din Asia de Est și Sud-Est, cu frunze totdeauna verzi și flori mari, albe sau roșii, cu petale cărnoase, cerate; frunzele conțin cafeină și tanin, fiind utilizate în fitoterapie ca tonic, astringent și neurostenic (Camellia japonica).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink