CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. (Rar) Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Cantonier + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Din cantonier + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cantonieríță s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cantonieríței; pl. cantonieríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CANTONIERÍȚĂ ~e f. rar 1) Lucrătoare însărcinată cu întreținerea și supravegherea unei căi de comunicație și care locuiește într-un canton. 2) Soție a cantonierului. /cantonier + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink