CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, însărcinat în special cu schimbarea domnilor. – Tc. kapici.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capugíu (capugíi), s. m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-pașa, șambelan al Porții, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor și executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Șeineanu, II, 29).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capugíŭ m. (turc. kapuğu). Vechĭ. Portar al seraĭuluĭ (erau vre [!] 800). – Și capigiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink