CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul. – Tc. karagözlük.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAGHIOSLÂC s. v. bufonerie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caraghioslâc s. n. (sil. -ghios-), pl. caraghioslâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARAGHIOSLÂC ~uri n. Vorbă sau acțiune care provoacă râsul. /<turc. karagözlük
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
caraghĭozlîc n., pl. urĭ (turc. karagözlük). Fapt caraghĭoz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink