CARILÓN, carilonuri, s. n. Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. – Din fr. carillon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARILÓN s.n. Instrument muzical la care se pot executa arii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. [Pl. -nuri. / < fr. carillon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARILÓN s. n. 1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote. 2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoței sau lame acordate la anumite tonuri. 3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument. (< fr. carillon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carilón s. n., pl. carilónuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink