Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATALOGÁ vb. I. tr. A înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.); a întocmi un catalog. ♦ (Fig.; depr.) A considera pe cineva drept... [< fr. cataloguer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATALOGÁ vb. tr. 1. a înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.) 2. (fig.; depr.) a considera (pe cineva) drept..., a eticheta. (< fr. cataloguer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Fr. cataloguer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
catalogá vb., ind. prez. 1 sg. cataloghéz, 3 sg. și pl. catalogheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CATALOGÁ ~ghéz tranz. 1) (cărți, tablouri etc.) A înregistra într-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând; a enumera; a înșira. 3) (persoane) A aprecia într-o manieră definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a categorisi; a clasa. /<fr. cataloguer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cataloghéz, a -gá v. tr. (fr. cataloguer). Înscriŭ în ordine numele oamenilor saŭ ale obiectelor: a cataloga niște plante.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink