Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
caiafét (-turi), s. n. – Mod de viață, fel de a fi. Tc. keyfiyet (Șeineanu, II, 75; Meyer 219; Lokotsch 1173; Ronzevalle 143).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink