Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CEÁFĂ, cefe, s. f. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în ceafă = gras; fig. bogat; influent. – Comp. alb. čafë.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne