CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local în care se servea ceai (2). – Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local unde se servea ceai. – Din ceaină (înv., < rus čajnyj) + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEAINĂRÍE s. (prin Mold.) ceaină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceainăríe s. f., art. ceainăría, g.-d. ceainăríei; pl. ceainăríi, art. ceainăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceaĭnăríe f. Ceaĭnic, local de băut ceaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEAINĂRÍE ~i f. Local de alimentație publică unde se servește ceai. [Sil. ceai-nă-] /<rus. ceainağjia + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink