Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) imediat următor altuia. Lumea cealaltă. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalți, celorlalte.Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni (CREANGĂ). ♦ (Adjectival, determinând cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Lumea cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte.Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÉLĂLALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) ălălalt. (A venit și ~; ~ om.) 2. pron. v. altul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
célălalt pr. m., g.-d. céluilalt; pl. céilalți (sil. cei-), g.-d. célorlalți; f. sg. ceálaltă, g.-d. céleilalte; pl. célelalte, g.-d. célorlalte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELĂLÁLT cealáltă (ceilálți, celelálte) pron. dem. 1) Cel care urmează sau precedă. Cealaltă zi. 2) la pl. Cei rămași dintr-o mulțime (după ce a fost separată o parte). /cel + alalt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cél-lált, ceá-láltă pron., pl. céĭ-lálțĭ, céle-lálte (cel și lalt, din cel, al saŭ ăl și alt, adică cel cel alt. Să se observe că are doŭă accente, ca și cînd aĭ pronunța cel lat, cel lung. Gen. céluĭ-lált, céleĭ-lálte, célor-lálțĭ, célor-lálte). Altu din doĭ, următoru din doĭ. – Vechĭ și álalt (adică al-alt, ăl-lalt). Rar și urît cela-lalt, celă-lalt ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)