CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENTÁUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENTÁUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CENTÁUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
centáur s. m., pl. centáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CENTÁUR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat. 2) art. sing. Constelație din emisfera australă. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink