Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
cenúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (lat. cĭnúsia, d. cĭnus îld. cĭnis, cíneris, cenușă; din cĭnisia vin it. cinigia, pv. sp. ceniza, pg. cinza; din cĭnis, cíneris vine it. cénere, pv. fr. cendre, cat. cendra). Materia minerală (prafu) care rămîne din lemnu ars orĭ din cadavrele arse (cum obișnuĭaŭ Romaniĭ. De aci și înț. de „ceĭa ce a maĭ rămas dintr´un mort, oasele”). A lua cuĭva și cenușa din vatră, a-l despoĭa [!] de tot ce are. E un ger de îngheață și cenușa´n vatră, e mare ger. Nu s´a ales nicĭ cenușa (orĭ prafu) de el, n´a maĭ rămas nimic, s´a perdut [!] tot. V. scrum.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Copyright (C) 2004-2021 DEX online (http://dexonline.ro)