Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, așezat deasupra gârliciului pivniței (la casele țărănești); galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți (servind ca post de observație). 3. Acoperiș de fântână. [Var.: ceardác s. n.] – Tc. çardak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne