CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante; a) negrușcă; b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante, întrebuințată drept condiment. – Din ucr., rus. černuška.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante; a) negrușcă; b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante, întrebuințată ca condiment. – Ucr., rus černuška.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERNÚȘCĂ s. 1. v. negrilică. 2. v. negrușcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cernúșcă s. f., g.-d. art. cernúștii; pl. cernúști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cernúșcă f., pl. ște și ștĭ (rus. černúška, dim. d. černúha, care vine d. černyĭ, negru; pol. czarnuszka. V. cerneală). O plantă ramunculacee ale căreĭ semințe se întrebuințează ca condiment (nigella sativa). – Se numește și chimen negru. V. neghină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERNÚȘCĂ ~ti f. 1) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, păroasă, cu flori divers colorate, cu frunze adânc crestate și cu fructul o capsulă, semințele negre și aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilică. 2) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, netedă, cu frunze penate, flori albe și cu fructe capsule, pline de semințe negre, care crește prin semănături; negrușcă. 3) Sămânța acestor plante. /<ucr., rus. țernuška
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink