Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CERTÁT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a călca morala, legile etc. A fi certat cu justiția = a fi autorul unor fapte ilegale și a avea de-a face cu justiția, a fi urmărit de justiție. – V. certa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne