CERUIÁLĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui; ceruire, ceruit. – Cerui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERUIÁLĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERUIÁLĂ s. v. ceruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceruiálă s. f., g.-d. art. ceruiélii; pl. ceruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cerui.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink