CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERÚZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuințat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERÚZĂ s. v. alb de plumb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CERÚZĂ s. v. condei, creion.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink