Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cheag (ea dift.) n., pl. urĭ (lat. coágulum [d. con-, la un loc, și agere, a strînge], pop. quaglum, apoĭ clagum, cheag; it. caglia, gaglio, sp. cuajo, pg. coalho. D. rom. vine rus. glĭag, pol. klag, nsl. klĭag. V. cuget). O substanță amară care se află în stomahu [!] rumegătoarelor și care se întrebuințează la închegat laptele. Al patrulea stomah al rumegătoarelor (în care se află cheagu). Așezătură de treĭ peremete (V. peremet). Fig. Fond, putere, capital: a avea, a prinde cheag. V. maĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești