CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELICÉR s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. (< fr. chélicère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chelicér s. n., pl. chelicére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHELICÉR ~e n. Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. /<fr. chélicère
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHELICÉRE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / < fr. chélicères].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink