CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de râs.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHICOTEÁLĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink