Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
chinchínă f., pl. e (fr. quinquina, prescurtare din quinaquina, cuv. peruvian cu care se numește o coajă febrifugă și care se pronunță kinakina după ortografia spaniolă cu care e scris. Spanioliĭ zic numaĭ quina, scoarța copaculuĭ care dă chinina, și quino, copacu; it. chinchina). Un gen de rubiacee (în bot. cinchóna) din Anzĭ (Perú, Bolivia, Ecŭator și Columbia) din a căror scoarță (numită tot chinchină) se scoate chinina. V. mahon.
Sursa: Dicționaru limbii românești