Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
chíngă f., pl. ĭ (lat. clinga îld. cingla, cingula, cingulum, cingătoare; it. cinghia, cinga, pv. cenha, fr. sangle, sp. ceña. V. încing). Cingătoare care leagă șaŭa de cal. Traversă care unește alte doŭă pĭese în tîmplărie. Olt. Zăvor la ușă. Moșie lungă, curea, sfoară: o chingă de moșie. Fig. A strînge în chingĭ, a strînge chingile, a nu lăsa pe cineva să facă ceĭa ce tu nu vreĭ, a-l forța să fie supus. V. troc.
Sursa: Dicționaru limbii românești