CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chíșcă s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chíșcă f., pl. ște, ștĭ, și (sud) șcĭ (rut. kiška, maț, rus. kišká, pol. kiszka). Stomahu [!] porculuĭ. Cîrnaț făcut din stomahu porculuĭ și din intestinele groase (gîlbajĭ) umplute cu pisat orĭ cu orez și carne tocată. Săculeț lung umplut cu nisip ca să bațĭ pe cineva (un hoț) fără să-ĭ rămîĭe vînătăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHÍȘCĂ ~te f. pop. 1) Cârnat de casă preparat din carne tocată și crupe. 2) Tub flexibil prin care se transportă fluidele la distanțe mici. /<ucr. kyșka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink